Sfântul Ierarh Flavian, Arhiepiscopul Constantinopolului, este una dintre marile figuri ale Bisericii din secolul al V-lea, cunoscut pentru apărarea hotărâtă a credinței ortodoxe împotriva ereziei monofizite. Prin râvna sa pentru adevăr și jertfa sa pentru păstrarea dreptei credințe, Sfântul Flavian s-a înscris în rândul marilor mărturisitori ai Ortodoxiei.
Alegerea ca patriarh și provocările pastorale
Sfântul Flavian a fost ales arhiepiscop al Constantinopolului în anul 446, într-o perioadă de frământări dogmatice și politice. Predecesorul său, Sfântul Proclu, lăsase o moștenire spirituală solidă, dar influențele ereziei monofizite începeau să capete tot mai multă amploare, sprijinite de factori politici și de unii membri ai clerului.
Una dintre primele sale acțiuni ca patriarh a fost să condamne învățăturile eretice ale lui Eutihie, un arhimandrit influent care susținea că în Hristos nu există două firi, cea divină și cea umană, ci doar una singură, cea divină. Acest punct de vedere contrazicea învățătura ortodoxă despre unirea ipostatică a celor două firi în Persoana lui Hristos.
Sinodul tâlhăresc de la Efes și martiriul Sfântului Flavian
În anul 449, împăratul Teodosie al II-lea, sub influența eunucului Hrisafie și a monofiziților, a convocat un sinod la Efes, cunoscut în istorie drept Latrocinium sau „Sinodul tâlhăresc”. Sub conducerea patriarhului Dioscor al Alexandriei, acest sinod a anulat hotărârile sinoadelor anterioare și l-a condamnat pe Sfântul Flavian, declarându-l depus din treaptă.
Sfântul Flavian a fost supus unor violențe extreme de către partizanii lui Dioscor, fiind bătut cu cruzime până când și-a dat sufletul în mâinile Domnului, devenind astfel un martir al adevărului. Moartea sa a stârnit indignare în întreaga lume creștină, iar mai târziu, în anul 451, la Sinodul de la Calcedon, dreapta credință a fost reafirmată, iar Sfântul Flavian a fost recunoscut ca apărător al Ortodoxiei.
Moștenirea teologică și importanța sa pentru Biserică
Sfântul Flavian rămâne un exemplu de fermitate în apărarea adevărului de credință. Jertfa sa a fost pecetluită de hotărârile Sinodului de la Calcedon, care au condamnat monofizitismul și au reafirmat că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat și om adevărat, într-o unire fără amestecare, fără schimbare, fără împărțire și fără despărțire.
Cultul Sfântului Flavian s-a răspândit în întreaga Biserică, el fiind cinstit ca un mărturisitor și apărător al Ortodoxiei. Sfințenia sa nu se rezumă doar la actele sale de conducere pastorală, ci și la curajul de a apăra dogma hristologică chiar cu prețul vieții.
Astăzi, Sfântul Flavian este un model pentru toți ierarhii și credincioșii chemați să mărturisească adevărul în fața încercărilor lumii. Prin viața sa, el ne amintește că mărturisirea credinței este inseparabilă de jertfă și că adevărul lui Hristos va triumfa întotdeauna, chiar și în fața celor mai mari prigoane.